Cândva, demult, oamenii erau ființe active mai mult din punct de vedere fizic. Timpul a trecut, iar accentul s-a mutat pe activitatea intelectuala, emotionala, spirituala. Desi ne miscam zilnic pentru diverse motive cum ar fi mersul la serviciu, la scoala, pentru a participa la diverse evenimente sau pur si simplu pentru propria bucurie precum o plimbare in parc, am uitat cum sa ne miscam cu adevarat. Toate elementele fiintei noastre (emotii, ganduri, rationamente, valori, credinte) sunt cuprinse in corpul nostru. Demersul constant de a ne cizela cunostiintele, parerile sau gandirea este laudabil deoarece vrem sa evoluam. Faptul ca incercam sa integram, sa intelegem, sa fim constienti de realitatea din jurul nostru si de diferitele credinte si valori ale oamenilor inspira speranta.

Accentul pus pe ideea de a face sport cu scopul de a fi mai sanatosi, mai puternici, mai increzatori in propriile persoane este benefic. Cu toate acestea, omul uita sa le aduca pe toate trei impreuna. Foarte des intalnim persoane care ori urmeaza o cale, ori alta si o percep ca sursa unei binefaceri generale pe toate planurile. Intr-adevar, pentru o perioada poate sa apara ca fiind adevar, dar omul nu este doar cale, o solutie, o parte.

Omul este o multitudine de cai, un complex amalgam de suisuri si coborasuri care leaga planul fizic, mental, emotional si spiritual. Spun ca am uitat sa ne miscam cu adevarat pentru ca atunci cand ne miscam nu luam in considerare si celelalte planuri.

Facem sport pentru a arata bine sau pentru a corespunde anumitor standarde externe? De ce nu am face sport pentru noi insine, pentru a fi cum vrem noi sa fim? Miscarea inseamna libertate. Am putea folosi miscarea pentru a ne elibera de piedici externe, nu pentru a ne inchide din ce in ce mai mult intr-o realitate care pare reticenta in a accepta o diversitate in felul de a fi.

Imaginea a fost descărcată de pe pinterest.